1.       Ocupaţii tradiţionale

Suprafaţa de teren agricol deţinută de comuna Balşa este de 3358 ha, profilul economic al comunei este preponderent agricol, predominând sectorul zootehnic şi pomicol. Relieful este deluros, impropriu efectuării unei agriculturi moderne, în concluzie producţia este relativ mică. Defalcarea terenului agricol pe categorii de folosinţă se face în felul următor : fâneţe 1479 ha ; păşuni 1380 ha  şi teren arabil 499 ha, principala ocupaţie fiind creşterea animalelor. Cu toate acestea în comuna Balşa nu există obiceiuri păstoreşti deosebite.

Pe raza comunei Balşa funcţionează un număr de patru târguri anuale cu specific animalier şi anume în data de 25 martie, 24 iunie, 15 august şi 26 octombrie.

2.       Obiceiuri populare

a)       calendaristice :

Ø  6 ianuarie – Sfinţirea apei la biserică, după slujba propriuzisă apa şi sarea sfinţită sunt duse acasă şi date la animale pentru a le feri de boli şi a fi protejate de divinitate.

Ø  2 februarie – Întâmpinarea Domnului, se pune zăpadă la bovine sub coadă pentru ca acestea să nu strechea vara

Ø  Martie – în ziua de ,,40 de sfinţi’’, tineretul din satele aparţinătoare comunei se adună şi fac bobotăi peste care sar pentru a fi feriţi de duhurile rele şi pentru a avea noroc tot anul.

Ø  Martie – ,,Sfântul Toader’’, se fierbe grâu şi se mănâncă cu lapte, iar înainte de răsăritul soarelui tinerii necăsătoriţi se spală pe cap cu iederă pentru a avea un păr bogat.

Ø  1 aprilie – se pune arminden la fiecare poartă

Ø  aprilie – ,,Floriile’’, se sfinţesc ramuri de salcie care sunt duse de către credincioşi acasă şi puse în jurul icoanelor pentru a fi feriţi de rele.

Ø  25 decembrie – ,,Crăciunul’’, se merge cu colindul şi cu căluşarul după care se face Balul de crăciun . Crăciunul reprezintă, poate, cea mai mare sărbătoare a anului creştin, alături de Paşti alcătuind „lanţul vieţii”, respectiv naşterea, moartea şi apoi învierea lui Isus Cristos.         

b)       Obiceiuri ale ciclului vieţii :

Ø  Naşterea – era asistată de o moaşă care avea grijă de mama care a născut, îi aducea mâncare gătită de ea câteva zile la rând, se îngrijea ca preotul să-i prepare apa de moaşă în care scălda nou născutul, timp în care mama făcea diferite lucruri pe care voia să le moştenească copilul său.

Ø  Nunta – în vremurile de demult nunta ţinea două zile, începea dumineca şi se termina lunea, cu o săptămână înainte de nuntă erau invitaţi nuntaşii de către doi feciori cu sticle de ţuică împodobite în mâini care mergeau din casă în casă pentru a anunţa evenimentul. În ziua nunţii nuntaşii împreună cu muzicanţii treceau pe la casa naşilor, a mirelui şi miresei fiind serviţi cu ţuică şi prăjitură. Acasă la mireasă aceasta era înlocuită cu o mireasă mică, apoi cu una mai mare şi doar cea de-a treia era mireasa propriuzisă, gătită în portul tradiţional. Se pleca apoi la biserică pentru efectuarea cununiei religioase, după care avea loc spălatul pe mâini plătit în bani de către nuntaşi. La nuntă importantă era cinstea când nuntaşii cinsteau mirii cu diverse daruri şi turtată, apoi avea loc ,, jocul miresei ’’ contra unor sume de bani şi furtul pantofului pe care naşii trebuiau să-l răscumpere.

Ø  Înmormântarea – ceremonialul de înmormântare începea cu spălatul şi gătitul decedatului, aşezarea acestuia în sicriul în care urma să fie înmormântat în care se mai puneau şi diferite obiecte despre care se credea că-i folosesc acestuia pe lumea cealaltă. Femeile mai în vârstă întindeau o sfoară învelită în ceară de albine folosind ca lumânare care trebuia să ardă până la înmormântare. Seara avea loc priveghiul la care familia dădea de pomană gogoşi, cozonac şi ţuică. A treia zi are loc înmormântarea la care preotul face un necrolog despre decedat, în drum spre groapă la fiecare răscruce de drumuri alaiul mortuar se opreşte şi preotul citeşte o Evanghelie. Ajunşi la groapă preotul face ultima dezlegare după care toţi participanţi aruncă în groapă pământ şi bani pentru a nu-i lipsi pe lumea cealaltă. După înmormântare are loc pomana unde sunt invitaţi toţi participanţii. Timp de trei săptămâni se duce apă de acasă la un vecin pentru a nu-i fi sete mortului. La intervalele de şase săptămâni, şase luni şi un an de zile se ridică câte un parastas de pomenire a mortului.   

c)       Obiceiuri legate de viaţa religioasă

Ø  ,,Paştele’’ – în postul Paştelui tinerii mergeau în fiecare duminică în cimitir unde aveau loc anumite jocuri : ,, Trei şi fuga’’, ,,La mălai’’, ,,La loptă’’, feciorii îşi pregăteau carbid pentru a puşca cu ţeava în vederea păzirii Paştelor. Fiecare locuitor al satului participa cu făină la pregătitul pâinii pentru paşte şi cu bani pentru achiziţionarea vinului, pâinea fiind făcută în cuptor doar de către o femeie văduvă. Persoana care lua prima paşte oferea ca ofrandă un miel.

Ø  ,,Rusalii’’ – preotul face slujba de sfinţire a apei după care se iasă la Troiţa din sat unde se fac rugăciuni pentru a rodii holdele şi a fi ferite de secetă şi alte calamităţi.

Ø  ,, Crăciunul ’’ – se merge cu colindul. Colindătorii sunt îmbrăcaţi în portul tradiţional, se duc din casă în casă cu ,,Steaua’’, cu ,,Craii’’ şi căluşarul, aceştia sunt cinstiţi de către gazde cu bani, ţuică, cârnat şi colaci.

d)       Alte tipuri de obiceiuri

Ø  Clăcile – se făceau la seceratul grâului unde se adunau locuitorii satului pentru a uşura această muncă după care se făcea o peană din cele mai frumoase spice iar purtătoarea acesteia era udată cu apă de către locuitorii caselor pe lângă care trecea în drum spre casă. De fiecare dată seara avea loc o petrecere cu muzică, mâncare şi băutură.

Ø  Şezătorile – se organizau mai mult iarna prin rotaţie în casele gospodarilor. La aceste şezători femeile torceau lână sau fuior fie al lor fie al gazdei iar bărbaţii desfăceau fusele, făceau jirebdie pe râşchitor. La şezătoare se cânta, se juca, se spuneau poveşti şi întâmplări hazlii iar în postul Crăciunului se colinda.

Ø  Nedeile – la aceste ocazii fii satului se întâlnesc la masa tradiţională, pe urmă la căminul cultural unde se ţine nedeea propriuzisă participând întreaga comunitate. Acestea se făceau a doua zi de Rusalii în satele Almaşu Mic de Munte şi Poieniţa, a treia zi de Rusalii la Vălişoara iar în prima duminică după Rusalii la Voia.  

În comuna Balşa datorită mediei de vârstă înaintată şi a plecării tineretului spre oraşe obiceiurile mai sunt practicate doar sporadic. În general aceste obiceiuri sunt practicate actual doar de unii tineri care au rămas pe aceste meleaguri şi în unele cazuri de către tinerii care vin în vacanţe, concedii, la bunici sau la părinţi. În majoritatea cazurilor vechile obiceiuri au fost modificate prin influenţe aduse dinspre oraşele în care aplecat tineretul de pe aceste meleaguri.